|
Bd. Magheru 31 sectorul 1 Bucuresti, 010325
Telefoane: 021 3171005, 0744307070, 0726745300
Fax: 021 3168428
Email: rnp@rosilva.ro
Rolul si protectia padurii
Pădurea produce oxigen și consumă dioxid de carbon. 2/3 din oxigenul planetei, consumat de lumea vie, de industrie sau autovehicule, este furnizat atmosferei de către arbori și arbuști.
Iată câteva din funcțiile pădurii:
- filtru natural. Pădurile reprezintă, de asemenea, foarte eficiente filtre naturale, deoarece reține, în coroanele arborilor, particule fine de praf sau cenușă.
- este un factor de menținere a echilibrului ecologic. Pentru protecția mediului înconjurător, constituie cel mai important factor natural, eficient, stabil și inepuizabil. Aceasta are rolul de a stabiliza clima locală și a conserva calitatea solului.
- sursă de lemn. Pădurile pot furniza cantități uriașe de lemn de bună calitate. Acest material a fost utilizat din cele mai vechi timpuri pentru primele arme, unelte, construcții de locuințe sau pregătirea hranei. Astăzi este, în continuare, foarte utilizat, în diferite domenii ale vieții umane (industria mobilei, hârtiei, chimică, în construcții, etc.).
- reprezintă pentru om un refugiu din calea poluării, zgomotului, soarelui puternic sau vântului. O extrem de variată lume animală este adapostită sub haina ocrotitoare a pădurii. Între plantele și animalele din păduri există interacțiile reciproce. Multe animale, în special insectele și păsările, polenizează arborii. Insectele primesc hrană din nectar și alte substanțe și în schimb polenizează florile pe care le vizitează.
- reprezintă o sursă de hrană pentru om și animale. Acest rol al pădurii se datorează plantelor și animalelor pe care aceasta le adăpostește. Fructele de pădure, ciupercile comestibile, stupăritul pastoral și vânătoarea au constituit întotdeauna o importantă categorie de surse pentru alimentația omului.
- este o sursă de medicamente .Pădurile conțin cea mai mare diversitate de plante și animale de pe Terra. Astfel, pot reprezenta surse de medicamente, de origine vegetală sau animală. Substanțele medicinale deja descoperite, în special în pădurile ecuatoriale reprezintă o garanție pentru succese terapeutice și mai mari în viitor.
În fiecare an, în cadrul Regiei Naționale a Pădurilor – ROMSILVA se sărbătorește Luna Pădurii între 15 martie – 15 aprilie, ocazie cu care au loc diferite manifestări pe această temă.
Zimbrul
Direcția Silvică Târgoviște are în administrare prin Ocolul Silvic Bucșani,
Rezervația de zimbri de la Bucșani cu cel mai mare efectiv în semilibertate
din țară (32 de exemplare).
Zimbrul sau bizonul european a fost răspândit în trecut în zonele de vest, centrale și de sud-est ale Europei, cuprinse între Marea Baltică și Marea Neagră.
La origine, specia era împarțită în trei subspecii, din care două sunt considerate dispărute la ora actuală.
La începutul secolului al XX-lea, populațiile în libertate erau dispărute pe întregul areal cu excepția populațiilor din pădurea seculară Bialowieza (Polonia) subspecia de câmpie și din nord – vestul regiunii munților Caucaz (subspecia de munte caucaziană).
Populația actuală de câmpie își are originea în 13 animale, ce reprezentau combinarea a doar 12 genomuri diploide. Între acestea era inclus și un mascul din subspecia caucaziană.
Nucleul cel mai important, cel de la Bucșani, este rezultatul colonizării efectuate în anii ‘80 ai secolului trecut, celelalte de la Hațeg și Târgu Neamț provenind în parte din descendenții grupului colonizat la Bucșani.
În România zimbrul se apreciază că a dispărut din faima țării, spre sfârșitul secolului XVIII (NEDICI-1940), existând și teorii prin care acest moment este plasat în primul sfert al sec. XIX. (Filipascu 1967).
În anul 1958 această specie a fost reintrodusă în România, prin aducerea în parcul silvic de lângă Hațeg, a unei perechi de zimbrii din Polonia. Ulterior până în anul 1961, s-au importat din Polonia, Cehoslovacia și URSS, un număr redus de exemplare colonizate la Hațeg, Târgu Neamț și mai târziu la Pitești ( pădurea Trivale ).
Astfel in 1968 existau 7 exemplare la Hațeg, 2 exemplare în Parcul Trivale și 4 exemplare la Grădina Zoologică București. (după V. Cotta, M. Badea, I. Micu)
În anul 1980 ia ființă Parcul pentru creșterea zimbrilor de la Bucșani (Ocolul Silvic Bucșani), constituit în baza Decretului 115 /1977 și a Decretului 106/1979, colonizat cu un efectiv inițial de 28 exemplare, provenit parțial din zimbrii existenți la Hațeg, Pitești și Tg. Neamț și completat cu un număr de 17 (19) zimbrii aduși din Bulgaria.
Scopul înființării rezervației, l-a constituit urmărirea cu caracter experimental a procesului de reclimatizare și dezvoltare a zimbrului în condițiile climatice din zona de câmpie premontană și dealuri mijlocii.
Deși există pericole create de o asangvinizare datorită ascendenței populațiilor actuale într-un grup restrâns de animale, ca și cele cauzate de descoperirea unor noi boli, mulțumită măsurilor de conservare luate în urmă cu câteva decenii, se apreciază că specia nu se mai află in pragul disparitiei.
Se poate observa că în cazul de la Ocolul Silvic Bucșani, dispunerea de nucleul de regenerare a populațiilor stabile, efectivul actual depășește efectivul de inițiere recomandat, evoluția numerică în timp fiind constant ascendentă.
Aceasta ar permite în timp, gospodărirea acestui nucleu valoros în direcția transformării acestuia într-o populație în (semilibertate), libertate stabilă, ceea ce ar presupune extinderea și amplificarea datoriilor la această dată.
Experiența acumulată de peste 20 ani în adaptarea zimbrilor în regiunea de câmpie înaltă specifică O.S. Bucșani, a dovedit că sistemul de gospodărire unitară a speciei de zimbrii a dat rezultate bune, numărul exemplarelor ajungând la 33 acestea fiind exemplare reușite, din punct de vedere biologic și al adaptabilității la condițiile de ecosistem locale.
Pornind de la structura pe vârste a efectivului de zimbrii, adaptarea acestora la condițiile de ecosistem locale si sporul de natalitate încurajator din ultimii ani, se preconizează în următorii ani atingerea un efectiv de 55 exemplare.
Ca urmare, suprafața minimă necesară pentru buna dezvoltare a zimbrilor este de 300 ha.
Suprafața actuală este de 160 ha, restul suprafeței ce urmează a completa suprafața necesară va fi de 140 ha reprezentată de șase unități amenajistice plasate geografic în imediata apropiere a suprafeței actuale a parcului.
Dupa noua dimensionare propusă, parcul va caza un număr de 55 exemplare de zimbru. Raportul indicat masculi femele este de 1:3 de unde rezultă necesitatea realizării unui efectiv de 22 femele și 11 masculi.
În creșterea tineretului se disting mai multe stadii de vârstă, după cum urmează:
1-6 luni; 6-12 luni; 1-2 ani; 2-3 ani.
Durata ciclului de producție la zimbrii este de 1 an cu evidențierea următoarelor perioade:
- perioada de împerechere: august – octombrie cca.35 zile;
- perioada de gestație: octombrie – iunie cca.270 zile;
- perioada de alăptare: iulie – august cca. 60 zile
După extinderea parcului pentru numărul de 55 zimbrii preconizat, se va menține indicele de densitate optim de 5 ha/ bucată.
Suprafața atașată parcului existent va fi ocupată cu vegetație forestieră iar aici vor fi amplasate un număr de 3 hrănitori și 2 observatoare pentru supravegherea și urmărirea modului de viață și dezvoltare a animalelor.
Zimbrul este un animal ierbivor-rumegător bovin în alimentația căruia ponderea cea mai mare o reprezintă furajele uscate, fibroase (iarbă) și rădăcinoase, suculente (vara).